1. Mi-e inima-ntristată
și plină de-apăsare,
de răul ce-i sub soare,
prin lumea-ntunecată.

R1: Mi-e inima-ntristată
și geme greu sub cruce,
căci viața lumii-i dulce
dar neagră și-ntinată.

2. Mi-e inima-ntristată,
prin valea umbrei morții
dar văd lumina porții
cetății-n veci curată.

R2: Mi-e inima-ntristată,
dar plină de nădejde,
că-n orișice primejdie
în har e apărată.

3. /: Păstreaz-o ne-ntinată,
Isuse, pe-a Ta cale
să-Ți cânte osanale
tot mai înflăcărată. :/

I: Cântările Domnului, caietul 1, cântarea 267.